Nu îmi da cuget, Nu mă trezi, Diană!

Nu mă trezi, Diană!

Ce vis, ce noapte amară, Diană! se făcea că nu eram mort și nu murisem întâia oară în ochii tăi de gheață abisuri, nu!…

Nu cugetam, asemeni unui cerb singuratic în pășunile blestemate ale Andromedei, nu simțeam cum arcul tu încordai, și că îți voi fi pradă, și că îmi vei fi tu moarte iară, iar carnea mea îți va potoli foamea ancestrală.

Lasă-mă să umblu nestuitor până voi cădea răpus de vlagă! cu a ta săgeată în piept, cu sângele șuvoi, cu inima pe-afară! soarbe-o și stinge-ți setea milenară!

Ce vis, ce noapte amară, Diană! când tu mă omori a mia și a mia oară! și eu a mia oară îți cad pradă.

Nu îmi da cuget,

Nu mă trezi, Diană!

Zaharia Mihail-Robert

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s