ENIM ARS CAUSA

Arta, o, arta!…

Să luăm noroiul, să ne prefacem că-i lut și noi să ne prefacem că suntem olari, da, și unii chiar foarte pricepuți! maeștri au murit, ce noroc, nu e nimeni să ne conteste!

Lutul, huma asta ce zămislește vase din care se poate bea apă curată; dar până și apa e murdară, și lutul e murdar, însă noi pretindem că avem mâinile curate!…

Arta, o mizerie, domnilor! Ce e această infatuare a unor talente parvenite ce nu găsesc altă formă de a se exprima decât prin a crea lucruri înalțătoare pentru unele spirite flămânde, care se cred vii, dar până la urmă moarte?!…

Să ne amestecăm cu toți în malaxorul infintului, într-o plămadă pestriță, ancestrală, să ne scrijelim mințile pe trupuri, trupuri din care să se hrănească viermii ignoranței; plăgile uitării; mediocritatea asta cu impresii de elită să trăiască în voie dincolo de mormânt! Să fie hrăniți, spun, să fie hrăniți copacii!

Ce e carnea dacă nu festinul pământului, îngrășământ, putrefacție; intelectul nu supraviețuiește dincolo de plasa zeului pescar.

Ce e arta, domnilor!? O mizerie, vă spun! Acești insingnifianți artiști necunoscuți, cu nume inexact, acești diletanți ai vieții care au eșuat în toate aspectele experiențelor lor lumești, dar au excelat într-un nelumesc aspect al naturii universale, (oare?).

Iată cum trupul devine spirit și spiritul o entitate fantasmagorică.

-E tragedie, e binecuvântare, e un paradox? Ce este, vă întreb?

Un zbor contrafăcut din aripi de carton, lipite cu adezivul reciclat de la cărțile îngropate de timp. Un Icar ce nici măcar nu a părăsit pământul ci a ars la sol…

-Ce e arta, domnilor, o mizerie!?

Când nu știi ce-i zborul poți spune că e cădere, sau poate chiar poți spune că a zbura înseamnă să te târăști, da, așa oricine poate zbura.

Cum e vulpea care nu ajunge la struguri, da, domnilor, așa și arta este o mizerie pentru unii, un lucru banal și ușor, la îndemâna unui copil ce rătăcește bucăți de cretă pe un asfalt neclar!

“Așa cum mlaștina înghite tot se avântă în nămolul ei și colții fiarelor subpământene sfâșie cerul cu prima rază de ziuă – umbra se așterne peste câmpurile de maci, și totul pare negru.”

-Ce e arta , domnilor, vă întreb?…

Zaharia Mihail-Robert


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s