N-aș avea de unde astăzi să îți mai dau ceva, iubire…

N-aș avea de unde astăzi să îți mai dau ceva, iubire, când fântâna tinereții a secat și îmi este goală!…

Am iubit, martor mi-e cerul, aștrii serile în livezi, roză floarea de cireș, macii în câmp aprinși ca focul din scântei de luminarci; luna ce-și plângea quasarii când în nopțile pustii mă frangeam de dorul fetei ce a uitat în palme goale, rece în tremur de cuvinte, jurămintele prea sfinte ce legat-am veșnicie în fiorul nopții albe, eu, vrăjit de coapsa-i crudă…

“Iată, cum ușor s-au stins! iată, fată, cum se pierde, nemurirea într-o zi!…”

Nu mai am nimic, iubire, să îți mai închin eu jertfă pe altarul nebuniei! am plâns râuri mii de lacrimi și am rupt carne, lut din mine, să te plăsmuiesc, curată, și din piept am sângerat spinul ce-ai înfipt în mine ca o sabie de gheață!…

Astăzi numai am, iubire, decât oasele-mi plăpânde, inimile tremurânde ce îmi șuieră durerea printre coaste ca un vifor!… pași aievea, pași de plumb, priviri triste, goi, pierdute, ce tot merg în urma ta și caută cu speranța că odată vei ieși, răsări tu vie rază, o brianță de criant, luciu albastru în ochi aprins – înger alb în calea mea pe aripi de izbăvire, ca o mare de lumină izorâtă în sânul meu tărm de pace în veșnicie! of, minunea mea de fată! of, iubirea mea nebună!…

“Iată, cum din zbor înalt, plăsmuire înaripată, te cobori tu pe pământ târâtoare blestemată!”

N-aș avea de unde astăzi să îți mai dau ceva, iubire, când fântâna tinereții a secat și îmi este goală!…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s